Noutati Medicale

REACȚII antigen-anticorp prezente în tehnicile de BIOLOGIE MOLECULARĂ

REACȚII antigen-anticorp prezente în tehnicile de BIOLOGIE MOLECULARĂ

Antigen este o substanţă străină care, pătrunsă într-un organism competent, determină răspuns imun (imunogenitate) şi reacţionează specific cu efectorii imunitari apăruţi ca rezultat al acestui răspuns (specificitate). Anticorp  este o imunoglobulină produsă în organism sub acţiunea unui antigen şi care are proprietatea de a reacţiona specific cu antigenul corespondent. Reacţia antigen-anticorp este stabilă în zona de echivalenţă (cantităţile celor doi reactivi sunt aproximativ egale). REACȚII antigen-anticorp prezente în tehnicile de BIOLOGIE MOLECULARĂ.

Fenomen de prozonă = absenţa reacţiei în prezenţa unui exces de anticorpi  rezultat fals negativ.


Aplicaţiile practice ale reacţiei antigen-anticorp se bazează pe specificitatea cuplării celor două elemente.

Se pot urmări:
identificarea unui antigen necunoscut (în produse patologice sau tulpini izolate în laborator) prin anticorpul omolog prezent în seruri imune de referinţă

– identificarea unui anticorp necunoscut prin antigenul omolog (diagnostic serologic)  Se pot obţine:

– relaţii calitative  simpla identificare a unui reactiv

– relaţii cantitative  determinarea titrului reactivului cercetat

Titru  inversul diluţiei maxime a unui reactiv, la care mai este vizibilă reacţia cu cantităţi constante şi definite ale reactivului omolog.

Principalele tipuri de reacţii antigen-anticorp:

  1. Reacţii de precipitare– sensibilitate scăzută

Principiu: un antigen solubil formează cu anticorpul omolog un complex insolubil.

  1. Reacţii de aglutinare Reacţii sensibile

Principiu  cuplarea unui antigen în suspensie cu anticorpul omolog determină apariţia unui aglutinat sub formă de mase vizibile, care se depun şi lasă supernatantul limpede.

Principiu  două complexe antigen-anticorp îşi dispută complementul. Reacţia de fixare a complementului

Complexul format în prima reacţie fixează complementul, încât a doua reacţie nu mai are loc şi hematiile rămân intacte.

Informeaza-te despre:   7 DESCOPERIRI recente care ar putea REVOLUȚIONA medicina

reacţie = lipsa hemolizei

2. Reacţii de neutralizare

Principiu = sunt implicate antigene virale sau toxine a căror legare de receptori celulari este urmată de efecte definite

= după reacţia cu anticorpii omologi, aceste antigene nu se mai pot fixa pe receptorii celulari, sunt neutralizate.

Clasificare:

Neutralizări = supravieţuirea animalelor receptive după injectarea amestecului imunoser-virus /

toxină.

Reacţii de inhibare a hemaglutinării → identificarea virusurilor hemaglutinante

→ serodiagnosticul infecţiilor determinate de: virusurile hemaglutinante, hemaglutinine,  hematii,  hemaglutinare,  hemaglutinine,  Ac omologi,  hematii  sedimentare.

Principiu RIH (reacţia de inhibare a hemaglutinării): unele virusuri posedă capacitatea de a aglutina hematii (RH). Reacţia este împiedicată de prezenţa Ac prezenţi în serul de testat (post-infecţie sau post-vaccinare), în prezenţa antigenului omolog.

RIH:

– oferă posibilitatea identificării unui virus hemaglutinant (diagnostic direct);

– permite stabilirea diagnosticului unei viroze, prin evidenţierea anticorpilor specifici inhibitori ai hemaglutinării în serurile testate (seruri perechi: acut si de convalescent); dezavantajul legat de timp (scop epidemiologic si mai putinpentru pacienti)

– permite aprecierea eficientei vaccinarii si studierea Ac-lor anamnestici, dupa trecerea prin infectie, pentru populatii largi (serograme) – seroarheologie (istoria circulatiei virusurilor gripale, de-a lungul timpul, prin determinarea Ac-lor in seruri obtinute de la varstnici)

– reacţie negativă (hemaglutinare).Interpretare: – reacţie pozitivă (sedimentarea hematiilor -buton);

REACȚII antigen-anticorp prezente în tehnicile de BIOLOGIE MOLECULARĂ

  1. Reacţii cu anticorpi marcaţi:

Imunofluorescenţa: Reacţiile imunoenzimatice (EIA)

Principiu: anticorpul poate fi marcat cu o enzimă; după formarea complexului cu antigenul şi îndepărtarea reactivului necuplat, pentru estimarea activităţii enzimatice, se adaugă substratul cromogen al enzimei → reacţia de culoare dezvoltată este apreciată vizual sau spectrofotometric.

ELISA

  1. pentru detectarea antigenului – direct
Informeaza-te despre:   SUCURILE DE FRUCTE sunt la fel de NESĂNĂTOASE precum băuturile îndulcite cu ZAHĂR

Ac specific adsorbit pe suport insolubil  proba în care urmărim Ag  Ac marcat cu enzimă

b.pentru detectarea anticorpului – indirect

Ag adsorbit pe suport insolubil  ser în care urmărim Ac anti-Ag  Ac anti-Ig marcat cu enzimă

 Immunoblotting (Western blot) – confirmarea infecţiei cu HIV

  1. Tehnicile de biologie moleculară

– studiază genomul independent de cultivare

– utilizate pentru: – identificarea rapidă a microorganismelor direct în produsul patologic

-detecţia genelor de rezistenţă

-genotipare

– reprezentate de:

  1. A) Hibridizarea cu sonde ADN complementare secvenţei nucleotidice cercetate (Southern blot)
  2. B) Reacţia de polimerizare în lanţ (polymerase chain reaction-PCR) – constă în amplificarea unei secvenţe de ADN ţintă cu ajutorul unei polimeraze şi a unor amorse care delimitează regiunea genică ţintită. Ampliconul rezultat este apoi evidenţiat prin electroforeză în gel.

PCR poate evidenţia şi ARN dar necesită o etapă intermediară de revers transcriere a ARN în ADN înainte de ampificare (Reverse Transcriptase – PCR sau RT-PCR).

PCR în timp real (qRT–PCR sau Real Time PCR) permite evidenţierea şi cuantificarea acidului nucleic amplificat pe măsură ce are loc amplificarea.

  1. C) Secvenţierea ADN – determină ordinea în care sunt aşezate bazele azotate în secvenţa nucleotidică. Tehnica utilizează enzime de restricţie şi detecţie prin electroforeză capilară a fragmentelor sintetic

Comment here

Ti-a placut? Distribuie acum!

Follow by Email200m
Facebook50m
Facebook
Twitter50m
PINTEREST20m
INSTAGRAM30m
This website uses cookies and asks your personal data to enhance your browsing experience.